Salariații pot primi până la 10 zile plătite pentru formare dacă firma nu și-a respectat obligația de pregătire

Concediu plătit pentru formare profesională
Foto: Pavel Danilyuk / Pexels

Salariații pot beneficia de maximum 10 zile lucrătoare sau 80 de ore de concediu plătit pentru formare profesională dacă angajatorul nu le-a asigurat pregătirea obligatorie. Dreptul prevăzut de articolul 157 din Codul muncii privește persoanele încadrate prin contract individual de muncă; plafonul nu reprezintă zile acordate automat în fiecare an. Pragul de peste 20 de salariați înseamnă cel puțin 21.

Obligația firmei se verifică după numărul de angajați

Primul pas este verificarea pregătirii finanțate de angajator. Articolul 194 din Codul muncii stabilește frecvența în funcție de mărimea firmei: pentru cel puțin 21 de salariați, pregătirea trebuie asigurată măcar o dată la 2 ani; pentru firmele aflate sub acest prag, intervalul este de cel mult 3 ani. Cheltuielile revin angajatorului.

Formarea poate consta în practică, specializare, cursuri sau o altă variantă convenită. Angajatorii care au peste 20 de salariați trebuie să întocmească în fiecare an un plan de formare, al cărui conținut să fie adus la cunoștința personalului. Salariatul poate solicita informații despre acest plan.

Înaintea unei solicitări de concediu, sunt utile documentele privind pregătirea urmată în intervalul aplicabil firmei și răspunsurile primite în scris de la angajator. Acestea permit verificarea ultimei formări suportate de companie.

Alegerea unui curs nu asigură singură plata zilelor libere

Pentru pregătirea aleasă din inițiativă proprie se poate solicita concediu neplătit. Plata zilelor depinde de neîndeplinirea obligației angajatorului descrise mai sus. Aceeași condiție se aplică masteratului sau pregătirii disertației, cu cerința suplimentară ca programul să se încadreze în formarea profesională.

Atunci când firma trimite angajatul la pregătire, aceasta suportă cheltuielile, iar drepturile salariale și vechimea se păstrează. Dacă există obligația de a continua activitatea în firmă o anumită perioadă după curs, ea trebuie stabilită într-un act adițional la contract. În condițiile acelui act, plecarea poate duce la recuperarea costurilor proporțional cu perioada rămasă nelucrată.

Cererea trebuie pregătită cu o lună înainte

Articolul 156 stabilește depunerea solicitării cu minimum o lună înainte ca pregătirea să înceapă. Cererea trebuie să identifice programul prin următoarele informații:

  • Data la care începe pregătirea.
  • Domeniul în care se desfășoară formarea.
  • Durata programului.
  • Numele instituției care organizează pregătirea.

Salariatul păstrează dovada depunerii și solicită un răspuns scris. Poate include și data ultimei pregătiri asigurate de firmă, dacă o cunoaște.

O diplomă sau o adeverință nu constituie, potrivit articolului 156, o anexă obligatorie pentru fiecare salariat. Înaintea depunerii trebuie însă consultate regulile locului de muncă, deoarece acestea pot solicita documente suplimentare.

Pentru formularea solicitării poate fi folosit următorul model de cerere: „Solicit concediu plătit pentru formare profesională, potrivit articolului 157 din Codul muncii. Programul începe la [data], privește [domeniul], durează [durata] și este organizat de [instituția]. Solicit stabilirea împreună a perioadei de concediu.”

Calendarul concediului plătit se negociază cu angajatorul; angajatul nu poate fixa singur zilele. Articolul 157 nu prevede expres nici termenul răspunsului, nici o modalitate de fracționare a concediului. Împărțirea în mai multe perioade este reglementată expres pentru concediul neplătit, în anumite situații legate de examene.

Indemnizația se calculează după veniturile din ultimele trei luni

Plata concediului prevăzut la articolul 157 urmează calculul aplicabil concediului de odihnă. Se determină media zilnică folosind salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent aferente celor 3 luni care preced luna concediului. Această medie se înmulțește cu zilele aprobate.

Indemnizația acoperă zilele de concediu. Din această regulă nu rezultă și obligația firmei de a suporta taxa programului ales individual de salariat.

Un calcul orientativ, pentru o medie de 300 de lei pe zi și o perioadă convenită de 10 zile, conduce la o indemnizație brută de 3.000 de lei. Exemplul presupune că aceasta reprezintă întregul venit salarial al lunii, fără deduceri ori alte rețineri. În aceste condiții, calculul este:

  • Contribuția pentru pensie: 25%, respectiv 750 de lei.
  • Contribuția pentru sănătate: 10%, respectiv 300 de lei.
  • Impozitul pe venit: 195 de lei, reprezentând 10% din baza rămasă de 1.950 de lei.
  • Suma netă încasată de salariat: 1.755 de lei.
  • Plata separată a angajatorului: 67,50 lei, adică 2,25% din brut. Aceasta nu diminuează netul angajatului.

Refuzul poate fi urmat de o sesizare sau de un litigiu

Salariatul se poate adresa inspectoratului teritorial de muncă din județul unde angajatorul are sediul. Petiția se transmite prin e-mail, prin fax, prin poștă sau se depune la ghișeu. Pentru primirea răspunsului este necesară adresa completă a solicitantului.

Dovada depunerii solicitării de concediu și refuzul primit în scris ajută la stabilirea cererii făcute și a poziției angajatorului.

Disputele privind executarea contractului pot fi aduse în fața tribunalului competent pentru domiciliul angajatului ori pentru locul unde acesta lucrează. Articolul 268 stabilește un termen de 45 de zile calendaristice pentru contestarea unei măsuri referitoare la executarea contractului. Pentru solicitarea unor drepturi salariale neachitate, termenul este de 3 ani. Procesele de muncă nu presupun plata taxei judiciare de timbru.

Formarea nu consumă zilele de odihnă

Concediul destinat formării profesionale se păstrează separat de cel de odihnă, fără să îi reducă durata. Pentru drepturile nesalariale, perioada este luată în considerare ca timp de muncă. Concediul anual de odihnă are un minimum legal de 20 de zile lucrătoare.

În cazul concediului neplătit pentru formare, solicitat în baza articolului 155, refuzul este permis numai dacă absența salariatului ar prejudicia grav activitatea.

Un regim diferit are concediul neplătit pentru studii ori interese personale: contractul se suspendă cu acordul ambelor părți, iar această suspendare afectează vechimea, conform explicațiilor Inspecției Muncii.