Utilizarea inteligenței artificiale în școli ar trebui condiționată de păstrarea efortului propriu al elevului, de pregătirea profesorilor și de evaluarea continuă a instrumentelor introduse la clasă. Acestea sunt recomandările unui comentariu publicat luni, 12 octombrie 2026, care discută și nevoia României de a recupera decalajele educaționale în paralel cu pregătirea copiilor pentru folosirea tehnologiei.
Autorul comentariului publicat de Adevărul.ro, pornind de la editorialul lui Andreas Schleicher din The Economist, susține că inteligența artificială (AI) devine nocivă pentru învățare dacă elimină etapele în care elevul citește, formulează, compară, greșește și corectează singur. Obținerea rapidă a unui răspuns ar trebui urmată de activități care solicită în continuare gândirea copilului.
În lectura autorului, concluzia lui Andreas Schleicher nu este: „tehnologia trebuie scoasă din școală”, ci necesitatea unor reguli pentru folosirea tehnologiei. Editorialul din The Economist, citat în comentariu, formulează cerința astfel: „Acolo unde smartphone-urile și inteligența artificială fac parte din mediul de învățare, utilizarea lor trebuie să fie deliberată, nu întâmplătoare. Școlile au nevoie de cadre clare care să stabilească când, unde și cum trebuie folosită inteligența artificială”.
Folosirea dispozitivelor pentru învățare diferă de divertismentul din timpul orelor
Datele PISA invocate în comentariu asociază utilizarea limitată sau moderată a dispozitivelor digitale pentru învățare cu rezultate școlare adesea mai bune. În schimb, folosirea dispozitivelor personale pentru divertisment în timpul programului școlar este asociată cu distragerea atenției și cu performanțe mai slabe.
Autorul discută motivația și atenția ca puncte vulnerabile ale școlii. Rețelele sociale, telefoanele și lipsa somnului nu ar explica separat dificultățile de învățare, dar efectele lor cumulate schimbă mediul în care copiii învață. În această interpretare, aceeași tehnologie poate fragmenta atenția sau o poate susține, în funcție de utilizare.
Evaluările PISA menționate indică rezultate mai bune și atunci când elevii consideră că succesul depinde de muncă, nu de talent, și tratează eșecul ca pe o ocazie de a învăța. Schleicher compară acest proces cu sportul: forma fizică se întreține prin exercițiu, nu prin urmărirea lui.
În cazul învățării, exercițiul presupune confruntarea cu o problemă, încercări nereușite și schimbarea strategiei. Comentariul indică China, Estonia, Coreea de Sud și Singapore drept exemple de succes pentru această abordare. Criteriul propus profesorului pentru o activitate asistată de AI este partea de muncă intelectuală care rămâne efectiv la elev.
Protecția copiilor mici și discernământul elevilor mari cer abordări diferite
Pentru copiii mici, Schleicher cere, potrivit comentariului, filtre solide și protecție împotriva manipulării emoționale. Instrumentele care se prezintă drept prieteni, confidenți sau înlocuitori ai interacțiunii umane ar trebui supuse unor limite clare, stabilite încă din proiectare, înainte de lansare. Inteligența artificială nu ar trebui tratată ca o autoritate infailibilă.
Pentru elevii mai mari, autorul propune dezvoltarea capacității de a compara surse, de a identifica erori și de a recunoaște părtinirile din răspunsuri. La acestea adaugă solicitarea dovezilor și discernerea sarcinilor care pot fi delegate tehnologiei de cele care trebuie să rămână exerciții proprii de gândire.
În România, comentariul identifică două nevoi simultane: consolidarea competențelor fundamentale și pregătirea copiilor pentru o economie în care AI va fi omniprezentă. Autorul susține că recuperarea decalajelor și pregătirea tehnologică trebuie făcute în paralel.
Extinderea în școli ar trebui să urmeze testării și evaluării
Comentariul preia comparația lui Schleicher cu medicina: înaintea administrării unui vaccin nou către milioane de copii sunt cerute studii riguroase. Autorul critică practica introducerii tehnologiei în mii de clase înainte de verificarea efectelor sale.
Succesiunea propusă pentru adoptarea instrumentelor educaționale este:
- Pilotare, prin testarea într-un cadru limitat.
- Evaluarea rezultatelor obținute.
- Stabilirea unor reguli clare.
- Ajustarea intervenției.
- Extinderea utilizării după parcurgerea etapelor anterioare.
Trecerea la mii de profesori și sute de mii de elevi presupune, în argumentația autorului, verificarea condițiilor în care rezultatele se mențin. Pentru această etapă sunt necesare:
- Infrastructură pentru utilizarea tehnologiei.
- Conținut aliniat curriculumului.
- Formarea profesorilor.
- Sprijin din partea conducerii școlilor.
- Evaluare continuă, inclusiv după încheierea etapei de testare.
Autorul își menționează implicarea în Finnish Teacher Training Centre, prin care susține integrarea tehnologiei în educație și organizarea cursurilor pentru profesori. Tot în acest cadru, afirmă că aduce în România Eduten, o platformă construită pe baza a peste 18 ani de cercetare în pedagogie la Universitatea din Turku, cu dezvoltare, testare în situații reale de învățare, măsurarea efectelor și validarea rezultatelor.
Formarea profesorilor ar trebui să depășească scrierea instrucțiunilor pentru AI
Autorul relatează că, prin Finnish Teacher Training Centre, a lucrat cu mii de profesori și că întrebările acestora s-au schimbat în ultimii ani. Temerilor inițiale privind înlocuirea lor de către tehnologie le-au urmat întrebări despre delegarea sarcinilor, evaluarea lucrărilor, pregătirea materialelor pentru niveluri diferite de învățare și reducerea muncii repetitive.
Profesorii cer și modalități de verificare a informației și de construire a unor sarcini care păstrează implicarea intelectuală a elevului, potrivit aceleiași relatări.
Pregătirea propusă presupune o metodă care poate fi aplicată repetat, dincolo de învățarea câtorva formule de instrucțiuni pentru AI. Profesorul ar trebui să poată decide când copilul lucrează singur și când instrumentul poate fi folosit pentru a crește dificultatea sarcinii.
Fără aceste competențe și investiții susținute în formare, autorul identifică două riscuri: transferarea unei părți prea mari din gândirea elevului către tehnologie sau respingerea unor instrumente care ar putea îmbunătăți învățarea.
Estimarea economică pentru România depinde de atingerea unui prag educațional
Comentariul leagă competențele formate în școală de productivitate, inovare și capacitatea economiei de a produce valoare. În sprijinul acestei legături, prezintă estimări condiționate de îmbunătățirea rezultatelor educaționale.
O estimare a cercetătorilor de la Stanford, citată de The Economist și preluată în comentariu, arată că atingerea cel puțin a nivelului de bază 2 la PISA de către toți tinerii americani de 15 ani ar putea produce un efect cumulat de peste 40 de trilioane de dolari asupra economiei Statelor Unite, pe durata vieții lor profesionale.
Pentru România, comentariul invocă studiul publicat în 2020 în Education Economics de Eric Hanushek, de la Stanford University, și Ludger Woessmann, de la University of Munich și ifo Institute. Bazat pe un raport analitic pregătit pentru Comisia Europeană, studiul modelează impactul economic al îmbunătățirii competențelor educaționale în statele UE.
Scenariul pentru România presupune ca toți elevii să atingă cel puțin nivelul 2 PISA la matematică și științe până în 2035. În această condiție, modelul estimează câștiguri cumulate de produs intern brut (PIB), cu o valoare actualizată de aproximativ 1.910 miliarde de euro PPP până în 2100, echivalentul a 381% din PIB-ul României în 2020. Suma este exprimată la paritatea puterii de cumpărare și reprezintă rezultatul scenariului modelat, nu un câștig deja realizat.
