# Când se restituie darurile după despărțire. Termenul pentru acțiunea în instanță > Pentru restituirea darurilor după ruperea logodnei, termenul în instanță este de un an. La divorț contează destinatarul și dovezile. Publicat: 18 noiembrie 2026, 09:09 · Actualizat: 18 noiembrie 2026, 09:09 · Autor: Antonia Preda · Categorie: [Utile](https://edino.ro/articole/utile/index.html.md) · Pagina web: https://edino.ro/cand-se-restituie-darurile-dupa-despartire-termenul-pentru-actiunea/ · Publicație: eDINO ![Restituirea darurilor după despărțirea cuplului](https://edino.ro/wp-content/uploads/2026/11/restituirea-darurilor-1024x682.jpg) **Anularea petrecerii nu obligă automat cuplul să înapoieze darurile primite. Pentru stabilirea drepturilor asupra banilor și obiectelor contează mai întâi dacă a fost încheiată căsătoria civilă, apoi cui i-au fost oferite și în ce scop.** ## Căsătoria civilă stabilește ce reguli se aplică Din momentul în care ofițerul de stare civilă îi declară căsătoriți, cei doi sunt soți în sens juridic. Renunțarea ulterioară la restaurant sau la muzică nu desface această căsătorie. Dacă intervine divorțul, împărțirea darurilor depinde de regimul bunurilor soților și de intenția celui care le-a oferit. Pentru un cuplu care nu a ajuns la căsătoria civilă, ruperea logodnei permite solicitarea înapoi a darurilor legate de logodnă ori de căsătoria planificată. Articolul 266 din Codul civil nu condiționează logodna de un document sau de o ceremonie. Existența ei trebuie însă probată dacă este contestată. O situație distinctă apare când instanța anulează o căsătorie deja încheiată. Conform articolului 304 din Codul civil, persoana care a fost de bună-credință își păstrează situația de soț până când hotărârea devine definitivă. Pentru bunurile sale se aplică reguli asemănătoare celor folosite la divorț. ## Restituirea după logodnă depinde de scopul cadoului Articolul 268 din Codul civil privește darurile oferite pentru logodnă sau pentru viitoarea căsătorie. Recuperarea poate fi cerută și de un invitat, dacă acesta dovedește legătura dintre cadou și căsătoria plănuită. Anularea evenimentului, luată singură, nu îi asigură recuperarea banilor. Cadourile obișnuite sunt exceptate. Încadrarea nu se face după un prag legal exprimat în lei, ci ținând seama de împrejurările darului. Nici persoana care a rupt logodna nu este obligată să accepte căsătoria, iar obligația de restituire nu cuprinde automat toate cadourile schimbate în timpul relației. În primul rând se înapoiază darul primit. Când acest lucru nu mai este posibil, restituirea este limitată la folosul rămas beneficiarului. Un exemplu este transferul de 10.000 de lei către viitorii miri, însoțit de un mesaj care precizează destinația banilor pentru căsătorie. Mesajul și documentul bancar pot demonstra scopul plății. După ruperea logodnei, întreaga sumă poate fi cerută înapoi dacă se află încă la destinatari și, în circumstanțele respective, nu reprezintă un dar obișnuit. Dacă a fost cheltuită, obligația nu devine automat o datorie egală cu transferul inițial; se verifică folosul păstrat de beneficiari. Dacă restituirea este refuzată, articolul 270 stabilește un termen de un an pentru introducerea acțiunii în instanță. Calculul începe în ziua ruperii logodnei, nu la data rezervată pentru petrecere. În cazul inelului de logodnă, aceeași distincție este importantă: dacă despărțirea precedă căsătoria, se examinează scopul oferirii și excepția cadourilor obișnuite. Dacă a urmat căsătoria, un inel dăruit personal poate rămâne bun propriu la divorț. ## Destinatarul darului contează mai mult decât contul bancar Pentru soții aflați în regimul comunității de bunuri, sumele dăruite cuplului la nuntă se includ în partaj, adică în împărțirea bunurilor. Articolele 339 și 340 din Codul civil disting această situație de donația făcută personal unui singur soț. Un asemenea dar îi aparține, de regulă, beneficiarului, exceptând cazul în care donatorul a prevăzut expres caracterul comun. Soților care au ales separația de bunuri nu li se aplică automat regula comunității. Indiferent de regim, numele scrise pe plic și mesajele celui care a oferit darul pot arăta destinatarul real. Depunerea banilor într-un cont deschis numai pe numele unuia nu îi atribuie acestuia întreaga sumă. Nici împărțirea invitaților între cele două familii, nici achitarea petrecerii de către părinții unui soț nu stabilesc singure proprietatea asupra plicurilor. În hotărârea civilă nr. 400/2015, pronunțată la 22 mai 2015, Judecătoria Hârlău a considerat că darul adresat cuplului aparținea ambilor soți, deși cheltuielile nunții fuseseră suportate de o singură familie. Soluția privește destinația acelui dar și nu face comune cadourile oferite individual. ## La partaj se verifică și unde au ajuns banii Divorțul și partajul sunt proceduri distincte. Împărțirea presupune identificarea bunurilor proprii ale fiecăruia, stabilirea celor comune și lămurirea datoriilor. Articolele 355-357 din Codul civil pornesc de la contribuția egală a soților, dar permit probarea unei contribuții diferite. Calcul orientativ: pentru soți aflați în regimul bunurilor comune, plicuri adresate amândurora în valoare totală de 20.000 de lei înseamnă un punct de plecare de 10.000 de lei de persoană. Exemplul presupune că nu sunt datorii de dedus și că nu este dovedită o altă contribuție. Dacă unul a reținut toți banii, la partaj trebuie luat în calcul și dreptul celuilalt. Când darul a finanțat o cumpărătură sau o construcție, trebuie urmărit traseul banilor: cât s-a primit, pentru ce s-a plătit, ce bun a rezultat și ce datorii îl însoțesc. Această verificare este necesară și când sumele au fost cheltuite între timp. Judecătoria Gherla, prin sentința din 22 decembrie 2020, a luat în considerare banii primiți la nuntă și utilizați pentru construirea unei case. Casa a revenit unui fost soț, care a fost obligat să îi achite celuilalt 48.350 de lei pentru partea sa. Valoarea privește acel proces, nu un tarif aplicabil tuturor partajelor. Un bun care nu poate fi împărțit poate fi atribuit integral uneia dintre părți, cu despăgubirea celeilalte. Această compensație se numește sultă. Cealaltă variantă este vânzarea bunului și distribuirea prețului. Dacă există un credit, înțelegerea dintre soți nu modifică singură obligațiile față de bancă. Contractul de credit continuă să stabilească cine răspunde față de creditor, iar datoriile dintre soți se lămuresc la lichidarea regimului matrimonial. ## Probele trebuie legate de fiecare sumă sau obiect Pentru pregătirea cererii, fiecare dar disputat poate fi trecut într-un inventar cu donatorul, beneficiarul, data oferirii, scopul și valoarea. În dreptul lui se consemnează cumpărăturile finanțate, eventualele datorii și dovezile care susțin pretenția. Pot ajuta următoarele probe: - Plicurile și felicitările pe care apar numele destinatarilor. - Mesajele despre scopul darului, documentele de donație și dovezile transferurilor. - Fotografiile, înregistrările video și lista cadourilor primite. - Declarațiile martorilor și recunoașterile făcute de persoanele implicate. Caracterul propriu al bunului poate fi dovedit potrivit articolului 343 din Codul civil. Articolele 249-250 din Codul de procedură civilă stabilesc obligația celui care susține un fapt de a-l proba și mijloacele care pot fi folosite. ## Acordul permite împărțirea la notar Alegerea procedurii depinde de existența unei înțelegeri asupra bunurilor și cotelor: Cu acordul părților, partajul se încheie prin act notarial autentic. Certificatul care constată divorțul nu îl înlocuiește. Fără acord, fiecare parte își susține în instanță pretențiile și prezintă dovezile. Notarul nu soluționează disputa dintre foștii soți. Împotriva hotărârii de partaj, termenul obișnuit pentru apel este de 30 de zile, calculat de la comunicare, dacă o dispoziție legală nu stabilește alt termen. Împărțirea prin înțelegere poate avea loc atât în timpul căsătoriei, cât și după desfacerea ei, pentru toate bunurile comune sau numai pentru o parte. Participarea tuturor coproprietarilor este obligatorie; în lipsa unuia, partajul este lovit de nulitate absolută. Bunurile rămase în afara actului pot fi împărțite ulterior printr-un partaj suplimentar. ## Taxele depind de valoarea bunurilor împărțite Articolele 3 și 5 din Ordonanța de urgență nr. 80/2013 stabilesc calculul taxei judiciare: pentru partaj se achită jumătate din taxa rezultată din aplicarea treptelor valorice. Pentru exemplul unui bun evaluat la 20.000 de lei, calculul orientativ folosește 355 de lei, plus 5% aplicat celor 15.000 de lei care depășesc pragul de 5.000 de lei. Rezultă o taxă de bază de 1.105 lei și o taxă pentru partaj de 552,50 lei. Când același proces cuprinde mai multe cereri de partaj, taxa se percepe o singură dată, raportată la valoarea cea mai mare. Această plată nu acoperă întregul cost al procesului. La notar, normele Ministerului Justiției prevăd pentru împărțirea exclusiv a bunurilor mobile un procent de 0,35%. Baza este valoarea primită de fiecare participant peste partea pe care o deținea deja. Onorariul nu poate fi inferior minimului la care trimit normele, de 450 de lei plus 115 lei pentru fiecare lot. Dacă sunt incluse și imobile, calculul urmează treptele valorice pentru acestea, tot asupra părților dobândite peste cota deținută anterior și cu respectarea minimului aplicabil. Onorariul poate fi comunicat înaintea încheierii actului. Pentru o consultație notarială plătită, suma se deduce din onorariul final dacă actul este încheiat ulterior la același birou. Persoanele care nu pot suporta taxa judiciară pot solicita ajutor public judiciar. În condițiile Ordonanței de urgență nr. 51/2008, un venit lunar mediu net pe membru al familiei mai mic de 25% din salariul minim brut poate permite acoperirea integrală; sub pragul de 50%, statul poate avansa jumătate din sume.